Sistemul nervos (latină Systema nervosum )coordonează activitatea mușchilor, monitorizează organele, primește și prelucrează informațiile primite prin organele de simț și inițiază acțiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii și celulele gliale (cu rol de susținere și de protecție). Cu cât urcăm pe scara de evoluție a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitățile lui de a recepționa, interpreta și reacționa corespunzător informațiilor din mediul înconjurător sunt tot mai perfecționate.

Neuronul reprezintă unitatea morfo-functională a sistemului nervos.

După formă, se disting neuroni de formă stelată (coarnele anterioare ale maduvei), sferică sau ovalară (ganglionii spinali), piramidala (zonele motorii ale scoarței cerebrale), fusiformă (stratul profund al scoarței cerebrale) și piriformă (scoarța cerebeloasă).Dupa funcție, neuronii pot fi receptori, care prin dendritele lor, recepționează stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului, motori, ai căror axoni sunt în legatură cu organele efectoare, și intercalari, care fac legătura între neuronii senzitici și motori. Neuronul este format din corpul celular (pericarion) și una sau mai multe prelungiri, care sunt de două feluri : dendrite, prelungiri celulipete, și axon, prelungire unică, celulifugă. În funcție de localizarea neuronilor, axonii pot avea trei tipuri de teci : teaca de mielină,teaca Schwann și teaca Henle.

​Sistemul nervos e alcătuit la rândul său din alte doua sisteme fundamentale și anume, sistemul nervos central (SNC) și sistemul nervos periferic (SNP).