top of page

SCURTA INTRODUCERE

Sistemul nervos (latină Systema nervosum )coordonează activitatea muÈ™chilor, monitorizează organele, primeÈ™te È™i prelucrează informaÈ›iile primite prin organele de simÈ› È™i iniÈ›iază acÈ›iuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menÈ›inerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii È™i celulele gliale (cu rol de susÈ›inere È™i de protecÈ›ie). Cu cât urcăm pe scara de evoluÈ›ie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitățile lui de a recepÈ›iona, interpreta È™i reacÈ›iona corespunzător informaÈ›iilor din mediul înconjurător sunt tot mai perfecÈ›ionate.

Neuronul reprezintă unitatea morfo-functională a sistemului nervos.

După formă, se disting neuroni de formă stelată (coarnele anterioare ale maduvei), sferică sau ovalară (ganglionii spinali), piramidala (zonele motorii ale scoarÈ›ei cerebrale), fusiformă (stratul profund al scoarÈ›ei cerebrale) È™i piriformă (scoarÈ›a cerebeloasă).Dupa funcÈ›ie, neuronii pot fi receptori, care prin dendritele lor, recepÈ›ionează stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului, motori, ai căror axoni sunt în legatură cu organele efectoare, È™i intercalari, care fac legătura între neuronii senzitici È™i motori. Neuronul este format din corpul celular (pericarion) È™i una sau mai multe prelungiri, care sunt de două feluri : dendrite, prelungiri celulipete, È™i axon, prelungire unică, celulifugă. În funcÈ›ie de localizarea neuronilor, axonii pot avea trei tipuri de teci : teaca de mielină,teaca Schwann È™i teaca Henle.

​Sistemul nervos e alcătuit la rândul său din alte doua sisteme fundamentale È™i anume, sistemul nervos central (SNC) È™i sistemul nervos periferic (SNP).

bottom of page